Ep3 - Cum stau nepăsător față de o mântuire așa de mare?

Când totul este conectat și influențat de pandemie, e greu să ne imaginăm un răspuns coerent la întrebările: Ce te impresionează în ultima vreme? Ce te face sa spui WOW? Ce te lasă in admirație? Ce te fascinează?

În capitolul doi al scrisorii către Evrei, autorul ne vorbește despre ceva impresionant, ceva care merită toată atenția și devotamentul nostru, ceva față de care nu poți rămâne nepăsător, sau dacă ramai nepăsător vei avea parte de consecințe dezastruoase, nu doar pentru viața de aici, ci și pentru viața de dincolo.

Nu sta nepăsător față de o mântuire așa de mare! Nu trata cu ușurătate mântuirea lui Dumnezeu.

Există pericolul de a fi îndepărtați de Evanghelie dacă nu-i acordăm atenția cuvenită. Daca cei care au neglijat Cuvantul lui Dumnezeu adus prin îngeri la darea Legii pe muntele Sinai au primit o pedeapsă severă, cu atât mai mult vom avea noi de suferit când stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare. Atunci când Dumnezeu a vorbit în vechime, iar oamenii au neglijat poruncile Lui, în multe cazuri pedeapsa a fost rapidă și drastică. Nu poți sa îl auzi pe Dumnezeu și apoi să faci tot ce te taie pe tine capul.

O mântuire așa de mare pe cât de mare este Mesagerul. Dacă la darea legii prin Moise mesagerii au fost îngerii, acum mesagerul Iisus este Dumnezeu Însuși care a devenit om prin ceea ce teologii numesc întruparea. Era esențial ca El să fie de-al nostru pentru a ne putea reprezenta, pentru că ceea ce a făcut El sa poată fi trecut în contul nostru. Cum să ignori o mântuire așa de mare când cel care vorbește este Dumnezeu însuși? Gândiți-vă la ce înseamnă ignorarea cuvântului unui monarh pământean. Atunci când regele vorbește toți execută.

Cu cât persoana este mai importantă, cu atat ignorarea ei reprezintă o ofensă mai mare.

O mântuire așa de mare pe cât de mare este nevoia noastră. Mandatul dat de Dumnezeu omului a eșuat. Omul nu s-a ridicat la înălțimea chemării lui Dumnezeu de a fi reprezentantul Lui pe Pământ și de a supune și administra această planetă. Consecința acestui eșec a fost moartea. Teama de moarte, teama de judecata care urmează din cauza păcatului, sau teama de a nu ști ce este dincolo. Cu toată dezvoltarea tehnologiei si avansurile științei, oamenii au rămas temători de moarte. “Nu suntem mai curajoși decât strămoșii noștri când vine vorba despre frica de moarte.” Vezi ce se întâmplă și în perioada aceasta cu Covidul.

O mântuire așa de mare pe cât de mare este sacrificiul cerut. Suferință, moarte sunt printre cele mai repetate concepte în Evrei 2. Ca om, ca reprezentant al rasei umane, Iisus experimentează suferința și moartea în locul nostru. El are parte de slavă, nu în ciuda suferinței, ci din cauza suferinței.

Suferințele, moartea și învierea Lui reprezintă singura cale a omului către Dumnezeu, deoarece reprezintă singura cale prin care inimile noastre goale, reci și rebele față de Dumnezeu, sunt transformate de dragostea lui Dumnezeu.

Cum putem sta nepasatori fata de o mantuire așa de mare?

În primul rând, prin cochetarea cu Evanghelia fără a-ți lua un angajament față de Iisus. A nu da un răspuns ferm și a nu te ancora în Iisus te expune pericolului de a te abate, precum o barcă ce stă la țărm, dar nu este legată. Atunci când pornește furtuna și valurile, această barcă este luată și dusă departe de țărm.

Există însă și alte moduri de a fi neglijenți cu o mântuire așa de mare, expunându-ne astfel pericolului de a ne abate, de a intra în derivă. Luând păcatul în mod ușor, neglijent, tratându-l ca și cum nu ar fi mare lucru; tratând poruncile lui Dumnezeu în mod superficial, crezând ca dacă Dumnezeu nu face nimic înseamnă ca e ok calea pe care am apucat-o; tratând avertismentele oamenilor care mă iubesc și căută să mă îndrepte și considerând că eu știu mai bine.

Cum stau nepăsător față de o mântuire așa de mare? Ne mai dând atenție lucrurilor pe care le-am auzit: să nu mai citesc din Scriptură, să nu mă mai întâlnesc cu oamenii lui Dumnezeu, să sar peste întâlnirea bisericii, să nu mai fiu conectat la ritmurile ei de viață; duminica mai degrabă plec să mă recreez decât să ascut predica, sau dorm, nu mai intru pe Zoom că nu e modul meu de a mă conecta; cu comunitatea nu prea mă văd că ei vor în persoană, iar eu online sau invers, ei vor online, iar eu în persoană.

Cum stau nepăsător față de o mântuire așa de mare? Mai mare decât pandemia, decât singurătatea, decât boala, decât frustrarea de a fi atât de mult timp în casă, decât nemulțumirile mele față de cei din Comunitate, din biserică, mai mare decât toate limitările acestei perioade.

Mergi tu mai adânc în umblarea ta cu Dumnezeu? Te convinge El de păcate din inima si viața ta? Îți vorbește prin Biblie? Te impresionează cu caracterul si acțiunile Lui? Cazi în admirație față de cine este El si ceea ce a făcut în trecut, în Biblie sau face încă în viața ta? Răspunzi chemării Lui de a te sacrifica pe tine însuți de dragul Lui pentru binele altora, slujind, iubind, dăruind?

Atitudinea corecta este aceea de închinare și admirație. Acesta este originea noastră și acesta este sensul existenței noastre Missio Dei. Să ne minunăm de o mântuire așa de mare și să o proclamăm mai departe altora pentru că și ei să se minuneze și să beneficieze de ea. Lasă-te impresionat, marcat, transformat, impulsionat de o mântuire așa de mare.

Autor: Tudor Copaci (Comunitatea Stefan Cel Mare)

Articol preluat din seria "Cine este Iisus si de ce contează?", episodul 3 - Adiel Bunescu