E drept că au trecut aproape două luni (două luni, deja?!) de la începutul acestui an în care poate unii dintre noi ne-am pus speranțele ca va fi un an mai bun, cu mai puțin neprevăzut și cu mai multă libertate, însă nu este prea târziu să ne evaluăm la nivel personal tumultosul 2020 (dacă nu am făcut-o încă) și să pășim încrezători înainte cu planuri curajoase, Adevăruri bine înrădăcinate și viziuni sănătoase.
Rândurile ce îți stau înainte îți vor arăta pași concreți pe care să îi faci în calitate de ucenic al lui Iisus, trepte care te vor aduce mai aproape de inima și de caracterul Său Sfânt.
Da, același Dumnezeu char și dacă circumstanțele în care te afli sunt dificile, chiar dacă pandemia ți-a dat ritmurile peste cap, chiar dacă ți-ai pierdut locul de muncă, chiar dacă încă nu ai primit copilul pe care îl dorești atât de arzător, chiar dacă relația cu partenerul traversează o etapă sensibilă și lista poate continua.
Este omenesc să treci mai greu prin suferință, nimeni nu o cere, însă, în același timp, dacă Iisus este Domn în viața ta, ești chemat/ă să ai încredere că Dumnezeu este cu tine, că te iubeste nu pentru că îți poate schimba circumstantele vieții, ci pentru că ți-a arătat-o prin sacrificiul lui Iisus. Așteaptă-te ca El să transforme mai mult inima ta și mai apoi ceva în jurul tău pentru că scopul Său este ca tu să devii cât mai asemănător lui Isus.
Pocăința. Termen familiar sau o practică de care te ferești? Cineva spunea ca singurul mod de a-l evita pe Dumnezeu este să comită cât mai puține greșeli. Doar că ne împiedicăm de păcate la tot pasul, unele mai evidente, altele mai ascunse, de inimă.
Iisus a venit în lume pentru că păcatul era cel care ne despărțea complet de Dumnezeu. A fost nevoie de Cineva fără de păcat care să și le asume în totalitate pe ale noastre pentru ca noi să intrăm în familia lui Dumnezeu. Odată intrați, păcatul nu dispare, însă el este mereu și mereu răscumpărat prin sacrificiul lui Iisus, atâta timp cât ne pocăim de el, atâta timp cât îl regretăm în mod sănătos. Pocăința recurentă devine astfel o condiție de intrare în împărăția lui Dumnezeu, iar El ne cheamă să o îmbrățișăm ca un obicei constant în viața noastră pentru ca relația cu Dumnezeu să fie mereu și mereu restaurată prin Isus.
Am fost creați de Dumnezeu să funcționăm după ritmuri: ne hrănim și ne hidratăm zilnic, alternăm munca cu odihna, dormim la fiecare ciclu de 24 de ore. Obiceiurile fac parte într-un fel sau altul din viața noastră, pe unele dintre acestea le conștientizăm, pe altele nu, cum sunt și cele înșiruite mai sus. Deseori ne stabilim diverse ținte, lucru foarte bun de altfel, însă picăm în capcana în care atenția noastră rămâne pe scop, și nu pe ceea ce facem pentru îndeplinirea acelui scop.
Autorul James Clear subliniază în cartea sa “Atomic habits” faptul că “Obiectivele sunt necesare în stabilirea direcției, dar obiceiurile sunt cele care fac posibilă evoluția”. Dacă stăm să evaluăm parcursul vieții lui Iisus, vedem cum El avea ritmuri precise și constante pe care le îndeplinea cu o anumită recurență: se retrăgea în singurătate pentru a se ruga, petrecea timp regulat în compania păcătoșilor, predica Evanghelia, vindeca oameni bolnavi etc. Trebuie să știi că traiectoria vieții este modelată nu de intențiile, ci de obiceiurile tale. Indiferent de ceea ce îți propui, importantă nu este destinația, ci ceea ce faci pentru a ajunge la ea.
Cheia progresului, a succesului, a excelenței constă nu în planuri mărețe sau salturi uriașe, ci în pași mici, dar consecvenți, pe o perioadă lungă de timp, obiceiuri aparent neînsemnate, dar repetate suficient de mult încât ajung să schimbe parcursul vieților noastre.
Acest al patrulea pas este interdependent de ceilalți 3. Prin încrederea pe care ți-o pui în Dumnezeu indiferent de circumstanțe, prin pocăința pe care o practici ca și cum ai bea apă, prin obiceiurile sănătoase pe care ți le asumi, ești chemat/ă în final să duci mai departe experiența ta în relația cu El și mesajul lui Iisus.
Nu poți controla circumstanțele, pandemia sau ce fac ceilalți din jur, însă ai control asupra a ceea a ce cultivi în relația cu Dumnezeu. Pentru asta, Iisus te îndeamnă să auzi și să pui în practică Cuvintele Lui scrise pe paginile Bibliei. Doar umblând cu Dumnezeu, cultivând relația cu El și lăsându-te în mod continuu transformat, împlinești misiunea de ambasador al Evangheliei pe care El ți-a dat-o pe acest pământ.
Pași simpli sau greu de realizat? Chiar dacă pe unii dintre ei îi mai pierzi pe drum sau își mai pierd din prospețime, nu te descuraja, încearcă din nou și din nou și din nou pentru ca Iisus te acceptă exact așa cum ești. Calitatea și profunzimea relației cu El însă depinde și de tine, de ceea ce auzi, crezi, faci. Credem că toți acești pași necesită intenționalitate, însă în final, împlinirea lor este determinată de dimensiunea dragostea tale pentru Iisus.
Autor: Denna Cojocariu (Comunitatea Unirii)
Articol preluat din seria "Pași înainte pentru anul nou ?" - Adiel Bunescu