Țineți minte etapa în care ați învățat să scrieți și să citiți folosind abecedarul? Abecedarul a fost un instrument foarte bun și potrivit pentru a învață să citim și să scriem, majoritatea parcurgând această etapă undeva la vârsta de 6-7-8 ani. Cu timpul, am ajuns să recunoaștem și să folosim literele fără ajutorul abecedarului. Cum ar fi însă ca la această vârstă să nu poți funcționa fără Abecedar? Să stai în fața e-mailului primit de la colegul de lucru și să cauți în Abecedar litere pe care nu le recunoști? Cum ai putea să funcționezi în rolul tău de adult în lumea de astăzi dacă ai continua să fii dependent de Abecedar de fiecare dată când ar fi nevoie să citești sau să scrii ceva? Ai fi cu adevărat o anomalie.
Sau gândiți-vă la un bebeluș de câteva luni care gângurește și își roade mânuțele și face o jucărie din orice i-ai pune în mână. Uneori se supără și nu vrea să dea drumul jucăriilor, plânge atunci când îi este foame, și așa mai departe. Aceasta este o imagine drăgălașă, naturală, normală, care ne trezește emoții pozitive. Dar imaginați-vă un om de 20 de ani gângurind și rozându-și mâinile și țipând că nu vrea să dea drumul jucăriei, sau plângând pentru ca i s-a făcut foame. Aceasta nu mai este o imagine drăgălașă și indică o problemă severă. Un om la vârsta de 20 de ani trebuie să fie într-o altă etapă de dezvoltare, cu un set clar de abilități căpătate de-a lungul timpului, cu un fizic dezvoltat, cu un intelect capabil, cu un set de cunoștințe acumulate, cu un nivel de responsabilitate adecvat vârstei lui.
Ei bine tot așa stau lucrurile și în zona spirituală. Viața noastră spirituală a avut un moment de cotitură atunci când am recunoscut că Iisus este Fiul lui Dumnezeu venit pe pământ ca să ne mântuiască. Am recunoscut că avem nevoie de El și ceea ce oferă El precum corpurile noastre au nevoie de aer, de apă și de mâncare. Am primit cu bucurie iertarea de păcate pe care El a obtinut-o pentru noi prin sacrificiul de sine, și am început o viață nouă împreună cu El. Dar aceasta nu este toată imaginea vieții creștine, ci doar începutul ei. Se întâmplă însă ca unii, după ce încep acest drum cu bucurie, ajung mai devreme sau mai târziu la un punct de plafonare, de stagnare, de blocaj în umblarea lor cu Iisus, în creșterea lor spirituală. Ajung să treacă ani peste tine fără nici un folos în zona spirituală a vieții tale. Așa că te întreb:
Unde ești tu în călătoria ta cu Iisus? Crești sau te-ai plafonat?
Vezi mâna lui Dumnezeu la lucru în viața ta sau ai o viata spirituală searbadă?
Îți vorbește Dumnezeu prin Cuvântul Lui? Îți scoate la iveală păcatele inimii atrăgându-te la El cu pocăință și aducând schimbare în zona respectivă?
Ți se umple inima de încântare redescoperind dragostea Lui pentru tine, descoperind frumusețea și experimentand puterea Evangheliei?
Schimbă El păcatele inimii tale sau tiparele păcătoase din comportamentul tău - egoismul tău, lenea ta, încăpățânarea ta, nerăbdarea ta? Sau te-ai oprit pe undeva pe drum?
Încetezi să mai înaintezi? Știi că este ceva în neregulă în viața ta, însă ai ales să nu faci nimic în acea privință și a devenit un domeniu tabu? L-ai închis într-o cutiuță și îl eviți?
E ceva ce știi că ar trebui să faci ca ucenic al lui Iisus, dar cumva pui batista pe țambal și ocolesti subiectul acela? Îți închizi ochii atunci când vine vorba de discrepanța între viața ta pe deoparte și chemarea și cerințele lui Iisus pe de altă parte?
Nu te opri la jumătatea drumului. În Iisus găsești tot sprijinul de care ai nevoie! Nu sta pe loc. Nu stagna. Nu te plafona. În Iisus găsești tot sprijinul de care ai nevoie pentru a continua și a termina cu bine călătoria.
1. În Iisus găsești tot sprijinul de care ai nevoie (Evrei 5:1-10). Ne-am început călătoria de creștini de ucenici ai lui Iisus atunci când ne-am pus încrederea în El și în sacrificiul Lui pentru noi. Acum continuăm această călătorie, sprijiniți de Iisus prin slujba Lui de Mare Preot.
În ciuda eșecurilor noastre, prin El găsim îndurare înaintea tronului lui Dumnezeu Tatăl. În mijlocul ispitelor găsim înțelegere și ajutor pentru a depăși ispita, sau iertare și ridicare atunci când cădem și păcătuim. El a ajuns deja la destinație si ne așteaptă și pe noi să ajungem acolo. Rolul Lui este de a purta de grijă oamenilor slabi și imperfecți (adică nouă tuturor), pe care sa îi ducă în siguranță Acasă în ciuda slabiciunilor lor.
Prin viața trăită pe pământ, cu suferință, cu greutăți, dar în care El a dovedit o ascultare fără cusur, Iisus a fost pregătit pentru rolul de Mântuitor și Mare Preot: - ca mântuitor a trăit viața perfectă pe care noi am eșuat să o trăim, - iar ca Mare Preot ne înțelege și empatizează cu noi atunci când trecem prin greutăți sau când cedăm în fața ispitei.
Tensiunea din Ghetsimani este greu de descris. Iisus nu s-a făcut că ezită înaintea “potirului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.” El chiar a ezitat și a comunicat sincer cu Tatăl ezitarea aceasta. Strigăte mari, lacrimi - El știe ce este durerea profundă, agonizantă mai bine decât noi toți. Aceia care treceți prin suferință, Iisus a trecut pe acolo și ca Mare Preot al vostru este empatic, știe ce înseamnă suferința. Dar rugăciunile i-au fost ascultate și, după noaptea suferinței, a venit dimineața învierii. Un Mare Preot care a realizat o mântuire veșnică pentru toți cei care îl ascultă; ascultarea este parte a mântuirii; nu poți fi mântuit dacă nu-L asculți pe El.
În Iisus găsești tot sprijinul de care ai nevoie.
2. Nu te opri la jumătatea drumului. (Evrei 5:11-6:3) Nu sta pe loc. Nu stagna. Nu te plafona.
Unde ești tu în călătoria ta cu Iisus? Cresti sau ești plafonat? Ești preocupat din ce în ce mai mult de alții - de nevoile lor, de situațiile lor, de problemele lor? Ai tu o inimă tot mai disponibilă la slujire, la sacrificiu, la dăruire de sine? Ești tu tot mai răbdător cu slăbiciunile celor de lângă tine (din familia ta, din comunitatea misionala, de la locul de muncă)? Iei deciziile avandu-i tot mai mult în vedere și pe alții și binele lor și nevoile lor? Îți stăpânești tu pornirile păcătoase din ce în ce mai bine, aducând orice gând rob ascultării de Iisus? Vezi tu că pornirile inimii tale sunt mai mult în armonie cu valorile lui Dumnezeu și mai puțin împotriva acestora?
Dacă nu mergi în sus, dacă nu crești, alternativa nu este să rămâi un bebelus drăgălaș care îi atrage pe toți cu inocența, naivitatea și gângurelile lui. Ești o anomalie de ființă subdezvoltată care ar fi trebuit să fie matură, peste care anii au trecut, dar nu cu folos. Ești un om de 10, 15, 20 de ani ani care gângurește, vorbește stâlcit și nu dă nimănui jucăriile lui, se supără și țipă când nu i se îndeplinesc imediat solicitările.
Ca să te ajut aici îți dau câteva indicii: sunt lucruri în viața ta cu privire la care ai fost mustrat deseori și în privința cărora nu s-a schimbat nimic? Sunt lucruri pe care Duhul Sfânt ți le-a adus în atenție și tu le-ai ignorat, le-ai ocolit sau pur și simplu le-ai evitat până când vocea Duhului a devenit din ce în ce mai slabă? Poate sunt priorități ale vieții tale, poate sunt obiceiuri în relația cu soția ta / soțul tău, poate sunt tipare comportamentale în relația cu frații tăi sau suroriile tale, cu oamenii din comunitate, din biserică.
Un alt element de diagnostic: atunci când sunt pe lângă tine, oamenii sunt inspirați să-L slujească pe Iisus, se molipsesc de iubirea ta pentru Iisus, sunt motivati de devotamentul tău plin de sacrificiu pentru Iisus, de spiritul tău slujitor? Dacă nu, ai o problemă.
Nu te opri la jumătatea drumului. În Iisus găsești tot sprijinul de care ai nevoie! Soluția la toate neajunsurile noastre, la toate slăbiciunile noastre, la toate întârzierile noastre în dezvoltare este Marele nostru Preot.
Nu efortul propriu te va schimba, ci efortul de a apela la Marele Preot și la resursele care sunt în El. Nu înseamnă ca stai pe șezlong la soare cu o răcoritoare în mână și din cer vor curge peste tine în mod miraculos și inevitabil toate binecuvântarile lucrării de Mare Preot a lui Iisus. Tu ești responsabil. Tu trebuie sa fii activ. Dar aceasta activitate și responsabilitate trebuie îndreptate în direcția potrivită, adică Iisus: ancorându-te în El, vorbind cu El, apelând la El și la lucrarea Lui și resursele Lui, venind la El cu neajunsurile și slabiciunile tale și cerând ceea ce ai nevoie.
Exemplul lui Petru care a alunecat, a cedat ispitei de a se dezice de Iisus atunci când a fost în acea situatie dificilă; și-a plâns cu amar păcatul și a fost adus înapoi datorită lucrării de Mare Preot a lui Iisus - Luca 22:32 “M-am rugat pentru tine, ca sa nu se piardă credința ta.”
Nu te opri la jumătatea drumului. În Iisus găsești tot sprijinul de care ai nevoie!
Autor: Tudor Copaci (Comunitatea Ștefan Cel Mare)
Articol preluat din seria "Cine este Iisus si de ce contează?", episodul 5 - Adiel Bunescu
Comments