Nașterea unui copil este în sine un motiv de bucurie, iar nașterea lui Iisus nu este lipsită de ea. Perioada dinaintea nașterii Lui este plină de bucurie, reverență, uimire și Duh Sfânt. Maria și Elisabeta au un dialog plin de laudă la adresa lui Dumnezeu cu privire la copii care urmau să li se nască. Ioan se naște în mod miraculos, iar vecinii lor și întreaga regiune vorbesc despre acest lucru și se întreabă „Oare ce va deveni acest copil?” Nașterea lui Iisus este descoperită magilor, care fac o călătorie lungă pentru a-L vedea și păstorilor, care lasă totul și merg spre Betleem.
Dar dacă ne uităm doar la încântarea nașterii pierdem esența dragostei. O dragoste prin care Cuvântul se face trup. O naștere umilă în iesle, o naștere spre moarte, o moarte spre viață „pentru a aduce pe mulți fii la glorie”. (Evrei 2:10 NTR)
Viața lui Iisus pe pământ începe la iesle pentru a se termina la cruce și acesta este motivul bucuriei. Fără această dragoste, care se dezbracă de Sine Însuși pentru a lua formă umană, bucuria nașterii ar fi efemeră. Dumnezeu și-a dovedit dragostea prin faptul că pe când păstorii nu știau ce înseamnă mântuirea li s-a născut un Mântuitor, când magii căutau pe Regele la palat, Iisus se năștea într-o iesle, iar pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi. (Romani 5:8 NTR)
Dragostea a continuat să se arate, atingând leproși, restaurând femei căzute în păcat, vindecând ologi, înviind din morți, iertând păcate și aducând speranță. A primit de multe ori ură, insulte și spatele întors al multora. Știind însă că de la Dumnezeu a ieșit și la Dumnezeu Se duce, ne-a dat un exemplu, ca să facem și noi așa cum ne-a făcut El nouă. (Ioan 13:3, 15 NTR)
Cu ce fel de dragoste iubesc? Sunt gata să renunț la ce consider al meu pentru a face așa cum mi-a făcut El mie?
„De aceea, fiindcă primim o Împărăție care nu poate fi clătinată, să avem în inimile noastre o mulțumire prin care să ne închinăm lui Dumnezeu într-un mod plăcut, cu evlavie și reverență, pentru că „Dumnezeul nostru este un foc mistuitor“.” (Evrei 12: 28-29 NTR)
Autor: Mihaela Clejeneanu
Comments