"Dumnezeul speranței să vă umple de toată bucuria și pacea, în timp ce credeți, ca să aveți speranță din belșug, prin puterea Duhului Sfânt." - Romani 15:13
Colind de ascultat:
O Holy Night / O, Noapte Sfântă
"A thrill of Hope, the weary world rejoices"/ "Speranța în sufletul trudit răsare"
Hei, salut. Cum te găsește finalul lui 2022?
Acum ceva timp, uitându-mă la viața mea, mi-am dat seama de un tipar: deși iubesc perioada sărbătorilor de iarnă și mă bucur de Crăciun, de foarte multe ori sezonul acesta mă prinde cu inima strânsă. Au fost luni de decembrie cu singurătate și ani în care am dus responsabilități mai mari decât umerii mei. Au fost sezoane de boală, de rupturi în relații și sărbători fără cadouri. A fost și un an în care ar fi trebuit să simt cea mai mare bucurie de Crăciun, căci îmi țineam în brațe fiul de cinci luni și totuși mintea mea era într-un loc bântuit de anxietate și depresie. Iar anul acesta a fost unul foarte greu din multe puncte de vedere și iarăși mă găsesc într-un punct în care nu știu să împac “realitatea mea” cu aerul sărbătoresc din jur.
Cred că mulți avem genul acesta de povești. În ultimii ani, ne-a fost greu colectiv să privim cu încredere în viitor, uitându-ne la ce se întâmplă în jurul nostru și pe întreaga planetă. Atât de multe vești rele și lucruri dureroase, greu de dus… parcă suntem cu adevărat “fără speranță și fără Dumnezeu în lume”.
De câțiva ani am început să înțeleg subiectul acesta într-un mod diferit. Știi, speranța e greu de avut atunci când o confundăm cu dorințele noastre, care s-ar putea sau nu să se îndeplinească. Speranța e un lucru periculos atunci când inima îți este frântă. Adevărul este că atunci când sperăm, sperăm în ceva ce e dincolo de puterile noastre de realizare, în ceva dincolo de percepția noastră. E incredibil de greu să speri, când te uiți la tine, la cât de greu este să te schimbi, la lumea din jurul tău, la tot ce ai greșit sau ți s-a greșit.
În ultimele sezoane grele din viața mea, am găsit Speranța în ceva sigur, concret și de neschimbat. În Cineva care nu e sus pe nori, uitându-Se detașat și cu judecată la mine, ci în Cineva care, de dragul meu, S-a dezbrăcat de o lume perfectă, plină de lumină și bucurie, a luat trup de om, de bebeluș și a venit fizic în lumea noastră trudită și întunecată. Cineva care a simțit realitatea exact așa cum o simți tu, și încă pe atât. Un “om al durerilor, obișnuit cu suferința”.
Parcă e ușor să speri, atunci când lucrurile merg bine, dar e nevoie de cel mai mare întuneric ca să apreciezi venirea luminii. Wendell Berry spunea: “E din ce în ce în ce mai întuneric, pe zi ce trece.. Și dintr-o dată, Iisus se naște!”.. În emisfera în care trăim, sărbătorim Crăciunul într-una dintre cele mai scurte zile ale anului, după care balanța se înclină din nou, încet, în favoarea luminii. Iisus e punctul din care se schimbă totul, punctul de la care lumina pătrunde în viața noastră.
Întunericul se risipește atunci când credem că Iisus, Fiul lui Dumnezeu, a venit să plătească cu propria viață pentru păcatele noastre și să ne ofere Speranța unei vieți transformate, prin învierea Lui. Doar prin El putem avea speranță pentru viitor (că vom trăi veșnic în trupuri care nu vor mai cunoaște semne de îmbătrânire sau de boală, că Însuși Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii noștri), speranță pentru prezent (că nu suntem niciodată singuri, că suntem iubiți, valoroși și cu un scop în lumea asta) și chiar speranță pentru trecut (că eșecurile noastre sau rănile provocate de alții nu sunt mai mari decât puterea lui Dumnezeu de răscumpărare și vindecare).
În comparație cu alții, greutățile vieții mele sunt doar așa, cu “g” mic; istoria este însă presărată cu oameni care au experimentat Lucruri Teribile și pentru care Iisus a fost singura Speranță până la finalul vieții lor. Sper să găsești mângâiere în exemplul lor și încurajare că ceea ce trăiești acum nu e veșnic. E Cineva care a venit, e vrednic de încredere și va sta cu tine și toate întrebările tale, fără să fie ofensat, până când El va deveni Răspunsul și Speranța ta.
Autor: Mihaela Dincuță