Când l-am cunoscut pe Alexandru, am știut instant că o să devenim cei mai buni prieteni. Râsul este o formă profundă de iubire pentru mine, și așa este și pentru el. Odată ce am început să vorbim mai mult, a devenit din ce în ce mai clar că este un iubitor al povestitului, ceva ce eu prețuiesc. Am învățat multe în ultimele 13 săptămâni de locuit împreună cu el și cu familia lui. Vă voi împărtăși în următoarele câteva minute povestea lui.
A crescut sub influența unei bunici creștine, deși nu voia să aibă nimic de-a face cu asta. Ea l-a determinat să învețe Scriptura și să se roage, dar el fugea și fugea. Când a ajuns adolescent, în sfârșit a putut să "iasă de sub presiunea ei." A început să trăiască pentru micile plăceri ale momentului și, după scurt timp, a intrat în armată. Are o dorință interiorară de a nu depinde de alții. A învățat să cosească, să planteze, să lucreze mașinării la fel de bine cum își făcea treaba de soldat. În ultimii ani ai adolescenței și-a cunoscut viitoarea soție și a început să o curteze. Cu toate acestea, tatăl ei nu era foarte încântat, fiind un om credincios și dorindu-și ca fiica lui să stea cât mai departe de Alexandru. Fără a fi deraiat de acestea și determinat să obțină ceea ce își dorea, s-a dus să o ia și cu asta basta. S-au căsătorit la puțin timp după și și-au început viața împreună.
El obișnuia să lipsească cu săptămânile cu treburi militare, iar într-un an, când s-a întors, Maria (soția lui) își dedicase viața Domnului. El nu s-a supărat din cauza asta deloc, și de fapt i-a dorit tot binele știind, totuși, că "nimic din stilul ăsta de viață nu era de mine." Nu a oprit-o niciodată să își trăiască viața pentru Domnul, ea și-a crescut copii în biserică, iar uneori chiar și el mergea împreună cu ei în zile de sărbătoare sau de ocazii speciale pentru a-și susține familia. Nu a fost niciodată un bărbat mânios, dar avea obiceiul de a bea și de a fuma, ceea ce a schimbat drastic felul în care el și familia au interacționat. Cu vreo cinci ani în urmă, a decis să renunțe la băutură și fumat, spune că s-a simțit vinovat în multe domenii din viața lui, dar când îmi povestea despre asta, a formulat în felul următor: "Nu sunt credincios, dar am făcut un legământ cu Domnul că nu o să mai beau și nu o să mai fumez vreodată." Pentru mine a fost limpede că mulți ani Domnul a cucerit, în mod tăcut și răbdător, inima lui Alexandru.
Ulterior a venit războiul. Familia lui a părăsit casa și ferma pentru a găsi adăpost. De patru ani sunt în proces de așteptare a eliberării vizei pentru a-și reuni familia cu fiica lor din America, dar dintr-un "oarecare motiv," mereu a fost câte o problemă cu solicitarea lor. Când au ajuns în România, familia lor a aterizat la mine în sufragerie, iar de 13 săptămâni ei locuiesc aici. Foarte rapid de la șederea lor aici a devenit limpede pentru mine că și-a petrecut viața fugind de căutările Domnului. Am început să mă rog ca Domnul să continue să îi deschidă ochii la Cuvântul Lui prin puterea Scripturii.
Cu toate acestea, ca în toate lucrurile, dușmanul a trebuit să complice treaba. Alexandru citește o combinație dintre rusă și română. Este o variantă foarte veche a textului și nu se mai printează Biblii în această limbă. Slavă Domnului că Trupul Lui este mare și numeros. Prin rugăciunile multora, prin colaborarea dintre atâția oameni și biserici, au fost găsite exact două Biblii în această limbă. Pentru prima dată în viața lui, Alexandru are propria lui Biblie. Am reușit inclusiv să îi înlocuim soției Biblia pierdută prin transport. Deși sunt credincios de mulți ani, niciodată nu am fost așa de smerit de modul în care o persoană poate să citească Cuvântul lui Dumnezeu cu asemenea foamete. În primele 4 săptămâni cu Biblia, Alexandru a citit fiecare evanghelie de 7 ori. Puterea Cuvântului lui Dumnezeu, viu și activ, a avut un efect incredibil asupra vieții lui. A început să meargă săptămânal la biserică, și continuă să se desfate în Cuvântul lui Dumnezeu zilnic. Deși încă nu știe ce rezultat va avea încercarea familiei lui de a obține viză, și nu are nimic la care să se întoarcă în Ucraina, știm că în această perioadă de așteptare, Domnul lucrează activ în inima lui.
Oh, de am vedea curând ziua în care Alexandru să se predea complet Domnului!
---
Ukraine Bucharest Churches '22 (UBC22) este un demers social-umanitar-creştin de ajutorare a refugiaților veniți din Ucraina. Acest demers a unit 9 biserici locale și organizații creștine, care își pun împreună resursele, pentru a fi o binecuvântare pentru cei care trec prin suferința cauzată de războiul din Ucraina. Daca dorești și tu să te implici, găsești mai multe informații pe pagina de facebook Ajutor Refugiati - UBC22.
Adaptare text: Lavi Vînătoru
Comentários