• Tudor Copaci

Comunitatea CCC sau cum arată o familie cu 16 copii 😉



Suntem Comunitatea CCC - probabil trebuie să ne schimbăm numele pentru a nu fi confundați cu magazinul de încălțăminte :-).

Am devenit CCC după numele a trei Comunități Misionale care au compus inițial acest grup: Crângași, Centru, Chitila. Acum, după aproximativ un an, comunitatea noastră este formată din oameni care locuiesc în Mogoșoaia, Chitila, Bd. Ion Mihalache, Chiajna/Roșu și Vârteju.


Suntem o comunitate formată din familii tinere cu un număr total de 16 copii cu vârste cuprinse între 3 luni și 8 ani. Când am început să reluăm întâlnirile, după ridicarea stării de urgență, ne-am dat repede seama că timpul nostru împreună nu va arăta cum ne-am fi dorit/așteptat. Odată ne-am întâlnit la cineva acasă și am încercat să urmărim un video scurt pe marginea căruia să povestim ulterior. După aprox 30 de minute, scurse cu greu, în care mai bine de jumătate din adulți au fost solicitați în repetate rânduri de copiii lor, în care s-au gestionat certuri, s-au hrănit copii, au fost serviți cu apă sau au trecut pe la toaletă, ne-am dat seama că e nevoie de o schimbare. Schimbare la nivelul așteptărilor noastre, dar și a dinamicii întâlnirii.


Așa că, într-un moment de inspirație, am acceptat că întâlnirile comunității vor fi dezordonate, gălăgioase și pline de viață, și am decis să mutăm discuțiile de inimă și de echipare în alt context.


Am decis astfel să ne întâlnim separat, bărbații și femeile, alternativ la fiecare două săptămâni, iar partenerii rămân acasă cu copiii. În ultima vreme, și cei care rămân cu copiii acasă se grupează, iar cei mici au o seară de joacă cu alți câțiva din comunitate. Având în vedere etapa de viață, toată lumea profită de întâlnire și intră destul de repede în subiecte adânci, vulnerabile, în care aveau nevoie de încurajare, rugăciune și reamintire a Evangheliei.


Nu demult am fost contactați de o altă comunitate a bisericii noastre, ai cărei oamenii s-au oferit să vină să stea cu copiii noștri câteva ore pentru ca noi, adulții, să putem discuta și cu toții, grupat. O altă soluție pe care o luăm în considerare este ca o familie/cuplu, pe rând, să stea cu toții copiii, oferind astfel celorlalți spațiu pentru o întâlnire mai focalizată.

Trăind ca familie înseamnă să fim sensibili atât unii la nevoile celorlalți cât și la ritmurile fiecărei familii din comunitate. Știm cât de solicitantă poate fi etapa cu copii mici, dar și câtă nevoie de conectare avem noi, cupluri tinere.

Ne-am gândit ce benefic ar fi ca, din când în când, un cuplu să vină la întâlnirea comunității doar pentru a-și lăsa copiii, iar apoi să plece pentru următoarele ore la un ‘date’. Locuind destul de aproape, deja ne ajutăm din acest punct de vedere, lăsându-ne copiii unii la alții atunci când apar situații neprevăzute. Vrem să creștem în a purta de grijă și sănătății vieții de cuplu, oferind respiro părinților chiar și când nu apar urgențe.


Comunitatea noastră s-a format din oameni relocați prin achiziții de proprietăți sau schimbarea chiriei, și ne dăm seama că avem nevoie de cât mai multe elemente care să sudeze relațiile dintre noi. În perioada următoare vrem să ne spunem povestea vieții unii altora - odată ce reușim să ne organizăm și să implementăm ‘baby sitting-ul’’ prin rotație. Ne spunem unii altora povestea vieții cu bune și cu rele, cu persoane și evenimente marcante în devenirea noastră, ca un mod de a ne cunoaște și de a ne aduce aminte unii altora Evanghelia în zonele în care pare că nu am avut parte de ea. Ne încântă etapa care ne stă în față!


Tot pentru că suntem în procesul de consolidare a relațiilor și a identității noastre de familie, în perioada aceasta ne rugăm săptămânal pentru câte o familie din comunitate. Cineva ne trimite un reminder cu numele unei familii, iar familia respectivă ne trimite motive specifice și curente de rugăciune. Iar, pentru că Iisus ne cheamă să fim ambasadori ai Lui într-o lume care nu Îl cunoaște ca Domn și Mântuitor, ziua următoare ne rugăm pentru prieteni, vecini, colegi, rude ale acelei familii, oameni către care ei simt că Dumnezeu îi cheamă să fie misionali. Și acesta este un ritm început de curând, dar suntem încântați de modurile în care ne leagă și ne focalizează rugăciunile de mijlocire unii pentru alții.


Un episod fain din ultimele 2 luni, a fost când unul din bărbați a lansat o invitație spontană de a merge la o tură cu bicicletele pe niște câmpuri de lângă Chitila. Deși a fost liniște în prima fază, la un moment dat au început să curgă confirmările. Așa că, într-o seară plăcută de iulie, am pornit din centrul Chitilei la o tură care s-a întins pe aproape 10 km și a durat cam 2 ore. Am mers prin lanuri de floarea soarelui, ne-am întrecut (mai ales copiii), am râs, am stat la povești și la mâncat floarea soarelui proaspătă (dacă nu ați încercat încă, faceți-o :-). Copiii au fost super încântați, dar și obosiți, așa că noaptea aceea toți au dormit buștean (win - win).



Șase familii din comunitate locuiesc pe o rază de 2 km unele față de altele, iar această proximitate este resimțită din plin. De la vizite spontane, la mese împreună, la îngrijirea copiilor unii altora, la cumpărături unii pentru alții sau scos bani de la bancomat pentru că avem drum în oraș… Toate acestea, și altele, sunt moduri în care ne iubim și ne slujim unii pe alții, dorind să fim tot mai sacrificiali, așa cum și Iisus ne-a iubit pe noi.


O provocare în această perioadă de pandemie, este să știm cum să le comunicăm vecinilor că îi iubim și că ne pasă de ei. Cei mai mulți lucrează de acasă și nu pleacă decât pentru cumpărături de strictă necesitate. Unii și-au limitat chiar și contactul cu rudele care au o viață socială sau de muncă mai activă. Iar în contextul acesta trebuie să fim sensibili și să nu ne întâlnim cu tot grupul comunității în spații închise. În același timp, vrem să le comunicăm clar că viața bisericii noastre, și viața noastră spirituală, depinde de timp petrecut cu alți ucenici ai lui Iisus. Este provocator, e o linie fină între teamă și îndrăzneală, dar credem că Iisus ne cheamă să trăim cu înțelepciune în această tensiune.

Trăim vremuri grele, vremuri ciudate, în care a trăi ca o familie în misiune poate stârni reacții adverse. Rugați-vă să o facem cu înțelepciune și prudență.


Ne dorim ca, prin povestea noastră, să vă deschidem puțin apetitul și curiozitatea pentru a experimenta ce înseamnă o comunitate misională.


Text: Sorin Deac

Adaptare: Lavi Vînătoru