• Tudor Copaci

Comunitatea Ștefan Cel Mare - Rugăciune unii pentru alții





Salut, noi suntem Comunitatea Misională Ștefan Cel Mare din București. Purtăm acest nume de aproximativ 7 ani, și, chiar dacă timpul și viața ne-au dus în alte zone ale orașului (apropiate de Bulevardul Ștefan Cel Mare), noi am rămas fideli începuturilor. Suntem 13 oameni care ne întâlnim regulat în diferite contexte (acum, în perioada pandemiei, mai mult pe canale online), dar, în rest, ne-am bucurat să ne vedem în parc sau acasă la diferiți membrii ai comunității.


Deja am folosit cuvântul “comunitate misională” și, dacă nu știi exact ce înseamnă acest lucru, găsești mai multe informații AICI


Dacă ai apăsat pe link-ul de mai sus, ai aflat că o comunitate misională este viața bisericii noastre, locul în care experimentăm viața trăită împreună, cu bune și cu rele. Ne cunoaștem poveștile de viață, ne celebrăm zilele de naștere, ne încurajăm în credință și ne punem resursele la bătaie pentru a binecuvânta orașul. 


În rândurile ce urmează,  vrem să îți povestim, pe scurt,  cum ne-au fost nouă ultimele 6 luni de zile și, pentru că vrem să fie un articol scurt, vom povesti doar ce a mers bine, ok? 😀 (promitem că vom reveni și cu un articol în care vom detalia ce provocări întâmpinăm și cum învățăm din ele).


În comunitate este viața bisericii noastre, locul în care experimentăm viața trăită împreună, cu bune și cu rele. Ne cunoaștem poveștile de viață, ne celebrăm zilele de naștere, ne încurajăm în credință și ne punem resursele la bătaie pentru a binecuvânta orașul. 

Pe vremea când puteam să ne întălnim fără restricții unii cu alții, adică undeva în Ianuarie 2020, am primit din partea bisericii provocarea de a ne ruga timp de o săptămână pentru nevoile interne ale bisericii (în ultimii ani de zile, această săptămână de rugăciune fusese  direcționată către nevoi care țin de conducerea țării, conducerea Bucureștiului și tot ce ține de viața orașului). Dar anul acesta a fost diferit, și anume, să ne rugăm unii pentru alții, pentru situațiile grele din viețile noastre. Provocarea de a ne ruga împreună a durat 5 zile, timp în care ne-am întâlnit în fiecare zi la cineva acasă, chiar dacă nu eram mereu toți. Am repeta această experiență măcar o dată la câteva luni.


De ce vă spunem toate acestea? Pentru că, în mijlocul acestei experiențe, Dumnezeu ne-a vorbit specific și am vrea să împărtășim și cu voi ce am înțeles de la El: 

  • Cea mai mare împlinire a vieții de creștin este ca Dumnezeu să ne acorde oportunitatea de a ne folosi în viețile altora 

  • Suntem responsabili să vorbim într-un limbaj simplu, accesibil, ușor de înțeles pentru oameni atunci când vrem să le povestim despre Dumnezeu 

  • Locul de muncă nu este destinația noastră finală sau scopul nostru suprem în viață, ci este o călătorie unde ne putem trăi identitatea de copii ai lui Dumnezeu

  • Progresul Bisericii poate fi blocat de păcate personale 

  • Este o frumusețe ciudată în a ne povesti unii altora păcatele și a declara adevărul lui Dumnezeu peste ele, în rugăciune.


Ne face mult bine să ne amintim ce ne-a vorbit Dumnezeu la un moment dat și rugaciunile noastre continuă, nu doar pentru comunitatea noastră, ci pentru întreaga biserică.


Data viitoare vrem să vă povestim despre felul în care, în perioada pandemiei, Dumnezeu ne-a acordat șansa de a ne cunoaște mult mai bine unii pe alții și ne-a oferit oportunitatea de a ne reaminti unii altora Vestea Bună, așa că rămâneți cu ochii pe blogul Missio Dei.