Comunitatea Mihai Bravu

Poate Dumnezeu să transforme în binecuvântare o perioadă grea și plină de incertitudine, cum este perioada pandemiei? Pentru comunitatea noastră, cu siguranță a făcut-o.

Vara și toamna anului 2019 au fost un sezon foarte bun pentru noi, cei din Comunitatea Mihai Bravu. Am avut ritmuri sănătoase de întâlniri consistente si vulnerabile, alternate cu întâlniri de slujire în zona unde ne întâlneam. Mai specific, ne-am gândit că un mod prin care putem fi o binecuvântare pentru zona noastră este să organizăm jocuri și activități pentru copiii din parcul aflat în apropierea unei familii din comunitatea noastră. Locația ne era deja familiară și nu implica un efort prea mare, însă ne doream să le oferim un timp distractiv celor mici, iar părinților un respiro.

A venit apoi iarna, cu zilele ei scurte și ritmurile mult prea intense de București și am ajuns să fim tot mai împrăștiați, fiindu-ne greu să ne vedem față în față. Așa că era ușor să treacă și câteva săptămâni până să ne întâlnim fizic. A fost o perioadă mai grea pentru comunitatea noastră, mai ales având în vedere planurile mărețe doar cu cateva luni înainte.

Și...a venit pandemia.

Pandemia ne-a speriat pe toți, mai ales la început când nu am știut cum să gestionăm schimbările atât de bruște, așa că fiecare a resimțit nevoia de conectare, de rugăciune, de un timp de speranță și voie bună unii cu alții. Am transferat tot acest timp pe zoom.

Pentru comunitatea noastră, întâlnirile au fost o binecuvântare în acea perioadă. În mod surprinzător, în pandemie am avut ritmuri bune de comunitate, de timp de familie. Toate acestea ne-au dus, în esență, mai aproape de Dumnezeu și unii de alții. Nu a fost ideal, dar faptul ca ne-am putut conecta din casele noastre a venit ca o binecuvântare. Ne-am rugat împreună, ne-am rugat unii pentru alții separat, am ascultat povești oneste, am gestionat conflicte și am primit provocări bune...exact așa cum se întâmplă într-o familie sănătoasă.

Un lucru care a adus implicare și diversitate a fost asumarea, pe rând, a unor subiecte de interes. Persoana responsabilă ne făcea o mică prezentare și apoi ne conducea într-o discuție care se finaliza cu provocări specifice. A fost un timp de învățare și dezvoltare pentru noi.

De asemenea, am "furat" de la Comunitatea Nord ritmul de a ne ruga pentru câte o persoană pe rând și a fost de bun augur să ne rugăm pentru motive concrete, pe care fiecare persoană le împărtășea.

Doamnele și domnisoarele din comunitate au şi un grup de whatsapp separat, Brave Girls, în care comunică despre ele, fiind un cadru în care își împărtășesc motive personale de rugăciune sau resursele bune la care sunt expuse.

Tim Keller, un pastor al unei biserici din New York, scria ca ”doar dacă ești parte dintr-o comunitate de credincioși care caută să se asemene, să slujească și să iubească asemenea lui Isus, poți să ajungi să Îl cunoști cu adevărat și să crești în asemănare cu El”. Și asta nu pentru că suntem oameni cu aceleași pasiuni și interese (pentru un articol foarte bun în acest sens, citește aici), sau pentru că suntem ne-complicați și avem relații ușoare, ci pentru că Îl vedem pe Dumnezeu la lucru în noi și între noi, iar asta ne mărește imaginea despre El și ne dă speranță.

În ultima perioadă am revenit la întâlnirile fizice, în parcurile din orașul nostru și ne vedem din două în două săptămâni. Am căutat un ritm sustenabil pentru sezonul în care ne aflăm, cu debutul școlii și alte începuturi. Un lucru de care ne-am dat seama recent este că ne lăsăm atât de ușor acaparați de situațiile în care ne găsim, de problemele cu care ne confruntăm la muncă, în viața de familie, de planurile de viitor, încât uităm să privim la Dumnezeu, căutându-L în Cuvântul Său împreună, nu doar singuri acasă. Din toamna aceasta ne-am propus să nu lăsăm să treacă nici o întâlnire fără să fim impactați de Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că ”toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos pentru învăţătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate” 2 Timotei 3:16. Pe rând conducem un moment din Scriptură mai de inimă și vom începe din toamna asta un studiu mai planificat.

De asemenea, când ne gândim la comunitate, ne gândim și la proximitate. Faptul că suntem destul de aproape din punct de vedere geografic ne ajută să fim spontani. Recent, deși ”planul” era să ne vedem din două în două săptămâni, familia Miu ne-a invitat în curte la o seară spontană de jocuri. Abia ne-am văzut plecați acasă după o seară atât de faină împreună. De asemenea, săptămâna trecută una dintre familiile din comunitate a avut nevoie de ajutor la curăţenie (apartamentul din care s-au mutat urmând a fi pus spre vânzare). Cu siguranță am avut mult mai mult spor împreună decât dacă ar fi fost doar ei, iar după am stat la pizza și povești.

Probabil ceea ce descrie cel mai bine comunitatea noastră este HARUL.

Suntem oameni entuziaști, care falimentăm des în planurile propuse.

Suntem oameni intenși, care ne aprindem ușor, uneori pe ceea ce nici nu contează.

Suntem adesea distrași de la lucrurile importante.

Dar mereu și mereu ne întoarcem la Evanghelie, la vestea bună a iertării și a restaurării pe care Dumnezeu o aduce, prin jertfa lui Iisus Hristos, și asta ne ține împreună.

Comunitatea Mihai Bravu este o comunitate a oamenilor atât de diferiți care Îl caută împreună pe Dumnezeu și primesc harul și adevărul Lui.

Text: Bogdan Anton

Adaptare: Lavi Vînătoru